Mai multe lucruri sint interesante in acest document. Unul dintre care este punctul 3.3. Conflictele regionale şi dialogul politic :
"...Împreună cu Consiliul, Comisia este pregătită să iniţieze noi propuneri de rezolvare a conflictelor, utilizând atât instrumente comunitare, cât şi instrumente extracomunitare..."
| | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |
Bruxelles, 5.12.2007
COM(2007) 774 final
COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU
Consolidarea politicii europene de vecinătate
COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU
Consolidarea politicii europene de vecinătate
1. Introducere
Politica europeană de vecinătate (PEV) depinde în mare măsură de relaţiile UE cu vecinii ei[1] şi s-a impus ca instrument de cooperare cu aceste ţări în ceea ce priveşte o gamă largă de politici. PEV se bazează pe faptul că UE este interesată în mod esenţial de o mai mare dezvoltare economică, stabilitate şi o mai bună guvernare în vecinătatea sa. Promovarea păcii şi a prosperităţii dincolo de frontierele UE împiedică crearea unor diviziuni artificiale şi aduce beneficii atât partenerilor PEV, cât şi UE. PEV constituie un parteneriat pentru reformă care oferă „mai multe pentru mai mulţi”: cu cât un partener se implică mai mult în relaţia cu Uniunea, cu atât mai mult aceasta din urmă poate oferi un sprijin complet în materie de politică şi economie şi prin intermediul unei cooperări financiare şi tehnice. Pe măsură ce parteneriatul se dezvoltă în cadrul comun al PEV, punerea în aplicare a politicilor devine din ce în ce mai diferenţiată.
În urma experienţei dobândite în primii ani cu aplicarea PEV, Comisia a ajuns la concluzia, în decembrie 2006[2] că politica a generat rezultate bune mai devreme, însă a propus noi acţiuni care să o facă mai eficientă. Aceasta va implica o conducere politică, o abordare centrată pe parteneriat şi examinarea anumitor probleme sensibile. În ultimă instanţă, însăşi capacitatea UE de a dezvolta o politică externă complementară extinderii, care să ofere o promovare eficientă a transformării şi a reformei, se află în joc. Ca răspuns la prezenta comunicare, în urma deliberărilor Consiliului la care Comisia a contribuit prin documente neoficiale[3], preşedinţia germană a UE a redactat un raport[4] care a fost aprobat pe larg de Consiliul European. De asemenea, în septembrie 2007, Comisia a organizat o conferinţă privind PEV la care au participat, pentru prima dată, miniştri şi reprezentanţi ai societăţii civile din UE şi din ţările sale partenere. La 15 noiembrie Parlamentul European a adoptat un raport[5] privind comunicarea din 2006.
De la ultima comunicare au fost înregistrate progrese. Astfel au fost alocate resurse financiare în cadrul facilităţii pentru guvernare. Se află în curs de lansare facilitatea de investiţii pentru vecinătate. A fost lansată o dimensiune regională pentru est denumită „Sinergia Mării Negre”. S-au realizat progrese în vederea deschiderii programelor şi agenţiilor comunitare partenerilor PEV. Cu toate acestea, mai rămân multe de făcut. În majoritatea ţărilor partenere ale PEV există o nevoie extrem de mare de reforme politice, sociale şi economice.
Prezenta comunicare pune accentul pe iniţiativele necesare prevăzute de UE pentru 2008. De asemenea, se pune accentul şi pe acţiunile pe care statele membre şi Comisia trebuie să le întreprindă pentru ca propunerile discutate pe parcursul anului 2007 să devină realitate. O comunicare separată, însoţită de raporturi privind progresele înregistrate de fiecare ţară în parte, care va fi lansată în primăvara anului 2008, va analiza dacă mai sunt necesare alte acţiuni din partea ţărilor partenere ale PEV.
2. concepte
2.1. Diferenţiere
PEV include ţări foarte diferite într-o singură politică. UE propune relaţii mai aprofundate în aceeaşi măsură tuturor partenerilor săi. Cu toate acestea, abordarea specifică fiecărei ţări în cadrul PEV oferă flexibilitate şi diferenţiere şi există tot atâtea răspunsuri posibile câte ţări partenere, în funcţie de situaţia politică a fiecărui partener, de ambiţiile acestuia în ceea ce priveşte UE, de programul de reforme şi de realizările sale, dar şi de nivelul de dezvoltare socio-economică. Acordul consolidat care este în curs de negociere cu Ucraina[6], discuţiile în curs cu Marocul privind un „statut avansat” şi cu Israelul privind ameliorarea relaţiilor sunt o dovadă a acestei diferenţieri. Pe măsură ce politica evoluează, respectiva diferenţiere va deveni tot mai pronunţată.
Cu toate acestea, cadrul comun al PEV permite o abordarea obiectivă şi coerentă a UE cu privire la aceşti parteneri diverşi şi garantează angajarea întregii UE în relaţii din ce în ce mai strânse cu toţi vecinii săi.
2.2. Apropriere
Pentru a-şi atinge obiectivele ambiţioase, este importantă existenţa şi promovarea continuă a aproprierii comune a PEV. Aceasta se va dezvolta odată cu creşterea diferenţierii şi aprofundării dialogului politic bilateral într-o gamă largă de domenii. Este important ca atât ţara parteneră a PEV, cât şi UE să îşi asume responsabilitatea îndeplinirii angajamentelor reciproce ale acestora.
Conferinţa PEV din septembrie 2007 a reiterat angajamentul UE de a coopera cu ţările partenere care îşi codetermină direcţia în cadrul PEV. În 2008 va avea loc o conferinţă de monitorizare, iar Georgia s-a oferit să fie gazda acesteia.
2.3. Procese regionale
PEV este în esenţă bilaterală, dar, în acelaşi timp, se află în interconexiune cu procesele regionale şi sub-regionale. Parteneriatul euro-mediteranean rămâne o piatră de temelie a relaţiilor UE cu vecinii săi din sud. PEV şi parteneriatul euro-mediteranean se consolidează reciproc: cadrele bilaterale ale PEV sunt mai potrivite pentru promovarea reformelor interne, în timp ce cadrul cooperării euro-mediteraneene oferă un context regional.
Comisia sprijină noi iniţiative de consolidare a relaţiilor cu ţările din regiunea mediteraneană, cu condiţia ca acestea să aibă ca punct de plecare procesele existente. Astfel de iniţiative ar putea include, printre altele, acţiuni în materie de mediu, dialog intercultural, dezvoltare economică şi securitate. În acest sens, Comisia are în vedere invitaţia Franţei de a participa la o reuniune ce va avea loc în iunie 2008 şi care va oferi un nou impuls relaţiilor cu ţările din regiunea respectivă.
Drept răspuns la propunerile de stabilire a unui cadru de cooperare regională în est, a fost lansată Sinergia Mării Negre pentru a completa îndeosebi politicile bilaterale ale UE din regiune: PEV, parteneriatul strategic cu Federaţia Rusă şi negocierile de aderare cu Turcia. În februarie 2008, la Kiev va avea loc o reuniune ministerială privind Sinergia Mării Negre, la care va participa şi UE.
În mod asemănător, vor fi analizate posibile sinergii în cadrul strategiei UE pentru Asia Centrală şi al strategiei comune UE-Africa.
3. aspecte de fond – îmbunătăţiri principale propuse
3.1. Măsuri pentru o mai bună integrare economică
Acordurile de liber-schimb diferenţiate, aprofundate şi generale, inclusiv măsurile de reducere a barierelor netarifare prin convergenţă de reglementare, reprezintă elementele cheie ale unei integrării economice mai pronunţate cu partenerii PEV. Un acord de liber-schimb ar trebui să acopere substanţial tot comerţul cu bunuri şi servicii dintre CE şi partenerii PEV şi, de asemenea, să includă dispoziţii solide şi obligatorii din punct de vedere juridic privind punerea în aplicare a chestiunilor de reglementare a comerţului şi a economiei.
S-au realizat deja progrese importante în acest sens, însă se impune ca toate părţile să depună eforturi susţinute pentru definitivarea acestui program. Uniunea va continua să-şi sprijine în mod activ vecinii în convergenţa lor de reglementare prin asistenţă financiară şi tehnică, dar sunt necesare stimulente suplimentare.
În 2007, a fost lansată negocierea unui acord consolidat cu Ucraina, care va fi extins şi la aspectele legate de liberul-schimb, de îndată ce Ucraina va face parte din OMC. Comisia a propus un proiect de regulament care să introducă preferinţe comerciale autonome pentru Republica Moldova. În anul viitor vor fi definitivate studii de fezabilitate care să analizeze posibilitatea de încheiere a unor acorduri de liber-schimb cu Georgia şi Armenia. Au continuat negocierile cu partenerii mediteraneeni ai PEV privind liberalizarea serviciilor şi dreptul de stabilire, precum şi privind comerţul cu produse agricole. Lucrările la nivelul înalţilor funcţionari vor fi lansate în 2008 pentru stabili împreună cu partenerii mediteraneeni etapele care trebuie urmate în domeniul comerţului până în 2010 şi după această dată, pentru a revizui acordurile existente. De asemenea, au avansat şi lucrările pregătitoare menite să faciliteze comerţul cu produse industriale, prin încheierea unor acorduri privind evaluarea conformităţii şi acceptarea produselor industriale.
Pentru a încheia cu succes negocierile, ambele părţi trebuie să depună eforturi suplimentare proporţionate. UE trebuie să dea dovadă de un angajament politic mai mare pentru a creşte integrarea economică şi pentru a ameliora accesul pe piaţă. Sprijinul adus de statele membre Comisiei în efortul său de a încheia rapid negocierile în curs din domeniul agriculturii şi al pescuitului, având în vedere nivelele diferite de dezvoltare ale partenerilor, va fi crucial, în special în ceea ce priveşte limitarea numărului de produse excluse din liberalizarea totală. Acesta ar trebui să se alăture eforturilor concertate care vizează obiectivul de a extinde gradual acordurile generale aprofundate partenerilor, ca o prioritate pentru următorii ani. Negocierile ar trebui să fie luate în considerare în urma unei evaluări minuţioase şi ar trebui să se desfăşoare într-un ritm adecvat capacităţii ţărilor în cauză şi rezultatelor aşteptate. În acelaşi timp, Comisia va continua să sprijine progresele şi o convergenţă mai mare în domenii precum reglementările tehnice, problemele sanitare şi fitosanitare, vama şi fiscalitatea, dar şi o integrare economică chiar a ţărilor partenere le PEV. Aceasta va încuraja cooperarea cu instituţii precum Oficiul European de Brevete. Vor fi susţinute dialogurile între întreprinderi, iar Comisia va promova ameliorarea climatului de afaceri şi de investiţii din ţările vecine. Printre altele, acest ultim punct implică acordarea unei atenţii deosebite problemelor de guvernare şi durabilitate.
3.2. Mobilitate
Capacitatea persoanelor de a se deplasa şi de a interacţiona este de mare importanţă pentru multe aspecte ale PEV, de la comerţ şi investiţii, până la schimburi culturale. Mobilitatea în sine constituie o primă prioritate a politicii externe, fiind prisma prin care cetăţenii ţărilor partenere percep UE.
Comisia propune facilitarea călătoriilor legale de scurtă durată, dar şi iniţiative mai ambiţioase, pe termen mai lung, în domeniul migraţiei controlate, implicând o posibilă deschidere a pieţelor forţelor de muncă ale statelor membre atunci când această deschidere prezintă avantaje atât pentru ţările de origine, cât şi pentru ţările de destinaţie.
Este evident că mobilitatea se poate dezvolta numai într-un mediu sigur, iar îmbunătăţirea securităţii va crea condiţiile pentru o mai mare mobilitate. Promovarea mobilităţii este strâns legată de angajamentul partenerilor de a intensifica securitatea şi justiţia şi de a lupta împotriva migraţiei ilegale, depinzând de eforturile de consolidare a capacităţii ţărilor vecine de a face faţă fluxurilor migratorii care le afectează şi de securitatea documentelor.
Comisia face presiuni asupra Consiliului şi a Parlamentului European pentru ca acestea să adopte „pachetul” său din 2006 de propuneri legislative de revizuire a politicii europene în domeniul vizelor, care garantează un nivel înalt de securitate în zona comună şi simplifică procedura de procesare a vizelor. Aceste propuneri vor facilita călătoriile de scurtă durată, prin rezolvarea principalelor probleme majore întâlnite în cadrul procesului de procesare a vizelor Schengen. În special, ele vor permite călătorilor să demonstreze mai uşor că sunt în legalitate, vor facilita accesul solicitanţilor de vize la consulate şi vor garanta o mai bună prezenţă consulară şi acoperire regională, inclusiv prin stabilirea de centre comune de procesare a cererilor de vize, acolo unde este necesar.
Nu sunt valorificate la adevăratul lor potenţial posibilităţile existente de facilitate a călătoriilor. Regulamentul privind micul trafic de frontieră permite statelor membre să încheie acorduri bilaterale cu ţări terţe vecine pentru a ameliora relaţiile interumane în zonele frontaliere, avantaj de care ar trebui să se profite din plin. Încheierea acordurilor ar putea fi facilitată de o mai bună utilizare a flexibilităţilor acordate prin prezentul acquis Schengen de către statele membre.
Punerea în aplicare a concluziilor Consiliului din 2003 privind flexibilitatea acordării de vize pentru participanţii la reuniunile euro-mediteraneene[7] ar trebui extinsă la toate ţărilor partenere ale PEV. Extinderea ar viza în principal pe Armenia, Azerbaidjan şi Georgia, deoarece acordurile de facilitare privind vizele pentru Ucraina şi Republica Moldova vor intra în vigoare în curând. Statelor membre li se solicită accelerarea procesării cererilor de viză depuse de persoanele care asistă la evenimentele PEV şi, atunci când solicitanţii îndeplinesc condiţiile de acordare a vizei, acordarea în mod sistematic de vize cu intrări multiple. Comisia va juca un rol mai activ, prin trimiterea de scrisori de susţinere şi prin încurajarea solicitanţilor să înceapă procedura în timp util.
În urma comunicării sale privind migraţia circulatorie şi parteneriatele pentru mobilitate[8], Comisia a propus ca un număr limitat de parteneriate pilot de mobilitate să poată fi negociate cu anumite ţări terţe, în special ţări vizate de PEV. Parteneriatele obligă ţărilor pilot să se angajeze într-o cooperare activă cu UE în ceea ce priveşte gestionarea fluxurilor migratoare, în paralel cu creşterea posibilităţilor de a migra legal, sprijinirea dezvoltării capacităţii de gestionare a fluxurilor migratoare intra-regionale, luarea de măsuri de promovare a migraţiei circulatorii sau a returnării şi facilitarea procedurilor de procesare a cererilor de vize de şedere pe termen scurt. Pentru a moderniza politicile referitoare la piaţa forţei de muncă ale PEV, este necesară dezvoltarea măsurilor de sprijin.
O politică coerentă de mobilitate trebuie să abordeze obiectivele politicii interne şi externe: încurajarea contactelor şi a schimburilor, proiectarea valorilor şi a abordărilor UE, promovarea dezvoltării economice, securitatea, soluţionarea golurilor de pe pieţele naţionale ale forţei de muncă. Deoarece responsabilitatea pentru aceste dimensiuni interne şi externe revine, de obicei, diferitelor părţi ale administraţiilor statelor membre şi ale UE, se va pune accentul pe garantarea coerenţei şi consistenţei abordărilor acestora.
3.3. Conflictele regionale şi dialogul politic
Numărul de conflicte (îngheţate) din zonele vecine rămâne ridicat: Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah, Orientul Mijlociu şi Sahara Occidentală. UE este direct interesată de colaborarea cu partenerii pentru promovarea rezolvării conflictelor, deoarece acestea subminează eforturile UE de susţinere a reformei politice şi dezvoltării economice din zonele vecine şi deoarece ar putea afecta chiar securitatea UE, prin escaladă regională, fluxuri migratoare greu de controlat, întreruperi ale aprovizionării cu energie şi ale rutelor comerciale, sau prin crearea de sălaşuri pentru activităţi teroriste şi criminale de toate tipurile.
UE s-a implicat deja în prevenirea şi rezolvarea conflictelor, însă ar trebui făcut mai mult. Au fost lansate câteva măsuri în cadrul PESC şi al PESA. UE a numit reprezentanţi speciali, iar misiuni ale poliţiei, de control la frontieră şi de asistenţă a frontierelor îşi desfăşoară activitatea.
Aceste acţiuni trebuie planificate şi coordonate cu politici ale CE pe termen mai lung în contextul instituţional şi de guvernare global şi trebuie să faciliteze, astfel, stabilitatea. Prin aplicarea tuturor instrumentelor disponibile, fie că este vorba de primul, de al doilea sau de al treilea pilon, influenţa UE va creşte, iar limitările gestionării crizelor de scurtă durată vor fi evitate. UE poate aduce o contribuţie importantă acţionând în jurul problemelor privind conflictele, promovând reforme asemănătoare de ambele părţi ale frontierei, pentru a spori convergenţa dintre sistemele politice, economice şi legale, permiţând o mai mare includere socială şi contribuind la instaurarea unui climat de încredere. Exemplul misiunii UE de asistenţă a frontierelor acordată Ucrainei şi Republicii Moldova, care integrează instrumentele CE şi ale PESC într-o singură abordare demonstrează eficienţa acestei metode. În alte cazuri, în funcţie de natura conflictului, mărirea capacităţilor ministerelor care se ocupă de problemele legate de refugiaţi, promovarea integrării minorităţilor prin învăţarea limbii, sprijinirea reabilitării infrastructurii în urma conflictelor, inclusiv patrimoniul cultural, sau punerea în aplicare a proiectelor locale de generare de venituri, pot reprezenta măsuri adecvate de instituire a unui climat de încredere.
Participarea instituţiilor UE în cadrul mecanismelor de rezolvare a conflictelor variază foarte mult. Aceasta participă pe deplin în Quartet (procesul de pace din Orientul Mijlociu) şi ca observator la negocierile în format 5+2 (Transnistria), în timp ce Comisia intervine ca observator în cadrul Comisiei mixte de control (Osetia de Sud). Numai statele membre individuale participă în cadrul Grupului Minsk (Nagorno-Karabah) şi al Grupului de prieteni NU pentru Georgia (Abhazia). Având în vedere istoria UE de pace şi stabilitate prin integrare regională, UE a adus o valoare adăugată eforturilor statelor membre individuale şi trebuie să fie pregătită să îşi asume un rol mai mare în rezolvarea conflictelor din zonele vecine.
Conflictele ar trebui să fie mereu în centrul dialogului politic cu partenerii PEV. De asemenea, UE ar trebui să garanteze menţinerea conflictelor pe ordinea de zi a dialogurilor cu organizaţiile internaţionale competente şi ţările terţe.
Împreună cu Consiliul, Comisia este pregătită să iniţieze noi propuneri de rezolvare a conflictelor, utilizând atât instrumente comunitare, cât şi instrumente extracomunitare.
De asemenea, Comisia va face tot posibilul pentru a garanta o valorificare la maxim a potenţialului oferit de dialogul politic referitor la alte aspecte, precum terorismul, drogurile, fluxurile migratoare, protecţia civilă şi, în special, guvernarea.
Aceasta va continua să promoveze stabilitatea, îndeosebi prin promovarea susţinută a democraţiei, a drepturilor omului şi a statului de drept în toată vecinătatea.
3.4. Reforma sectorială şi modernizarea
Dialogul politic sectorial, desfăşurat cu sprijinul asistenţei, va continua să susţină reforma în ţările partenere ale PEV pe parcursul anului 2008.
Securitatea şi siguranţa energetică sunt domenii care se caracterizează printr-o independenţă din ce în ce mai mare în zonele vecine. Prin adoptarea unui pachet în domeniul energiei în martie, Consiliul European a stabilit bazele unei politici externe comune în ceea ce priveşte energia. PEV îi reuneşte pe producător, consumator şi ţările de tranzit, care au mult de câştigat dintr-o cooperare şi o integrare mai strânsă. Comisia îşi va concentra eforturile asupra punerii în aplicare a memorandumurilor de înţelegere cu Azerbaidjan şi Ucraina şi a declaraţiilor comune cu Marocul şi Iordanul, şi se va orienta spre acorduri asemănătoare cu Algeria şi Egipt. De asemenea, Comisia va încerca să negocieze dispoziţii obligatorii în ceea ce priveşte comerţul cu produse, servicii şi investiţii energetice.
Se va efectua un studiu de fezabilitate pentru a analiza potenţialele beneficii ale punerii în aplicare a unui cadrul juridic comun pentru vecinătate în domeniul energetic.
În anul 2008 reuniunea ministerială privind energia, „Procesul Baku” (Marea Neagră/Caspică/Asia Centrală) va continua promovarea cooperării securităţii energetice şi a integrării pe piaţa din est. Angajamentul UE de dezvoltare a gazoductului Nabucco, inclusiv numirea recentă a unui coordonator, stimulează considerabil eforturile UE de a dezvolta reţele de interes major. Aderarea Republicii Moldova şi a Ucrainei la comunitatea energetică este în curs de pregătire. Georgia a depus o cerere pentru a obţine statutul de observator.
În sud se continuă lucrările de dezvoltare a unei pieţe energetice euro-mediteraneene integrate. Comisia va colabora cu ţările din Maghreb pentru a promova integrarea regională a pieţelor de electricitate ale acestora şi cu regiunea Mashreq pentru a consolida securitatea şi infrastructura din sectorul gazelor naturale. Comisia va profita de rezultatele forumului euromediteranean privind energia şi ale conferinţei recente privind energia de la Sharm-el-Sheik între UE, Africa şi Orientul Mijlociu, în special de dezvoltarea gazoconductului arab şi de schimbul de experienţă în ceea ce priveşte tehnologiile curate.
Comisia va colabora cu partenerii vecini pentru a ameliora eficienţa energetică, pentru a analiza posibilitatea dezvoltării unei pieţe a energiei verzi şi pentru a mări capacitatea partenerilor de a produce surse de energie solară, eoliană şi a biomasei durabile.
Comisia va aprofunda dialogul pe tema schimbărilor climatice, inclusiv referitor la adaptarea[9] sa la aceste schimbări în cadrul regimului de după 2012. De asemenea, Comisia va pune la dispoziţie asistenţă tehnică pentru a constitui capacităţi, referitor la politicile privind schimbările climatice. Comisia va promova mecanismele de la Kyoto[10] care deţin un potenţial semnificativ de atragere a investiţiilor străine directe şi de intensificare a dezvoltării unor tehnologii mai curate. Vor fi împărtăşite experienţele cu sistemul UE de comercializare a emisiilor. Comisia va accelera acordarea sprijinului în scopul obţinerii unui mediu mai curat în vecinătate. În cadrul Sinergiei Mării Negre[11] grupul operativ pentru Dunăre şi Marea Neagră îşi va intensifica activitatea în ceea ce priveşte apa şi va explora extinderea către alte domenii, precum gestionarea deşeurilor. CE va continua drumul său spre aderarea la Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, iar angajamentul Comisiei din cadrul procesului „Un mediu pentru Europa” va sublinia importanţa punerii în aplicare a convenţiilor CEE-ONU[12]. În zona mediteraneană, CE va sprijini în continuare iniţiativa Horizon 2020 de a reduce nivelele de poluare. Sistemele de schimb de informaţii în ceea ce priveşte mediul, evaluările impacturilor asupra mediului, managementul integrat al zonei litorale şi turismul durabil vor fi promovate în toată regiunea.
CE va promova în continuare activităţile de pescuit responsabil şi durabil printr-o cooperare strânsă cu partenerii în cadrul forumurilor relevante şi prin intermediul unor acorduri bilaterale.
Un sistem integrat de transport între UE şi ţările vecine este vital pentru o mai bună integrare. Statele membre şi partenerii PEV vor trebui să colaboreze strâns pentru a definitiva extinderea axelor transeuropene de transport[13] către ţările vecine. Atât ţările mediteraneene, cât şi ţările partenere ale TRACECA adoptă în prezent planuri regionale de acţiune pentru a dezvolta sisteme de transport durabile, a căror punere în aplicare ar beneficia de contribuţiile statelor membre. Ar trebuit accelerată punerea în aplicare a deciziei Consiliului privind dezvoltarea unui spaţiu aerian comun mai vast până în 2010. Un acord aerian global cu Marocul este deja operaţional, în timp ce au fost iniţiate negocieri cu Ucraina iar cele cu Iordanul sunt luate în considerare. Comisia solicită Consiliului directive de negociere în vederea unor acorduri aeriene globale cu ţările partenere ale PEV.
Pentru a reuşi cu succes integrarea partenerilor PEV în Spaţiul de cercetare european, trebuie să fie luate în considerare în mai mare măsură priorităţile de cercetare ale partenerilor (precum sănătatea şi agricultura, alături de aspecte socio-economice şi de guvernare) şi trebuie depuse mai multe eforturi pentru a încuraja o participare mai mare în cadrul celui de-al 7-lea Program cadru (PC7). Programele anuale de lucru ale PC7 ar trebui să evidenţieze importanţa PEV, iar utilizarea liniei bugetare a ENPI ar trebui să amplifice capacitatea ştiinţifică a partenerilor PEV.
În ceea ce priveşte societatea informaţională, partenerii PEV vor beneficia nu numai de interconexiunile de reţea de mare viteză, dar şi de o cooperare mai strânsă între autorităţile de reglementare din cadrul PEV şi cele europene din acest sector.
Educaţie şi capital uman: Comisia va intensifica sprijinul oferit dezvoltării structurale a unor sisteme de învăţământ superior în ţările partenere ale PEV prin intermediul programului TEMPUS şi convergenţa cu procesul de la Bologna şi Agenda de la Lisabona. Un nou sistem de burse de studiu pentru PEV va face posibilă deplasarea a mai mult de o mie de studenţi şi profesori universitari în UE în 2007/08, iar câteva sute vor merge în ţările partenere ale PEV. Pentru a oferi mai multe informaţii despre funcţionarea UE şi pentru a promova un serviciu public imparţial, responsabil şi eficient, Comisia va încuraja selecţionarea stagiarilor din ţările partenere ale PEV în cadrul propriilor sisteme interne şi va analiza posibilitatea de a primi funcţionari detaşaţi.
O cooperare mai strânsă în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea socială va determina intensificarea schimburilor privind strategiile de creare de locuri de muncă, de reducere a sărăciei, de incluziune socială, de protecţie şi de egalitate a şanselor, pentru a aborda provocări comune în contextul globalizării şi pentru a promova un loc de muncă decent.
UE şi vecinii săi intensifică cooperarea din domeniul sănătăţii. Comisia invită partenerii săi PEV la reuniuni precum Reţeaua autorităţilor competente pentru informarea şi documentarea sanitară; Reţeaua EpiSouth pentru controlul bolilor transmisibile din sudul Europei şi zona mediteraneană precum şi grupul de reflecţie HIV/SIDA. Strategia comunitară din domeniul sănătăţii adoptată recent determină consolidarea rolului UE în ceea ce priveşte sănătatea globală printr-o cooperare mai intensă cu parteneri strategici din ţările terţe, inclusiv din vecinătate. CE şi statele membre ar trebui să îşi unească forţele pentru a face faţă provocărilor şi ameninţărilor din vecinătate, inclusiv prin promovarea punerii în aplicare a acordurilor internaţionale din domeniul sănătăţii, în special Convenţiei-cadru pentru controlul tutunului[14] şi a regulamentelor internaţionale din domeniul sănătăţii[15].
Comunicarea adoptată recent privind „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană”[16] evidenţiază PEV ca mijloc de comunicare şi cooperare privind aspecte legate de politica maritimă şi gestionarea mărilor comune. Obiectivele acestei politici vor fi incluse în cadrul dialogului politic periodic cu ţările partenere ale PEV.
Comisia va continua să promoveze schimbul de experienţă şi dialogul bilateral privind metode de formulare şi punere în aplicare ale politicii regionale, inclusiv guvernarea şi parteneriat pe mai multe niveluri. Astfel se urmăreşte intensificarea interacţiunii între autorităţile naţionale, regionale şi locale.
3.5. Participarea la programe şi agenţii comunitare
Posibilitatea de a participa la programele şi agenţiile comunitare reprezintă o caracteristică importantă şi atractivă a parteneriatului pentru consolidarea PEV.
În anul 2007, Comisia a început negocierile pentru stabilirea unui protocol cu Israelul, Marocul şi Ucraina - cele trei ţări partenere care au fost considerate de raportul preşedinţiei din iunie 2007 ca fiind cele mai probabile beneficiare ale acestor măsuri. Semnarea iminentă a protocolului cu Israelul îi va permite acestuia să devină prima ţară parteneră a PEV care participă la programul pentru competitivitate şi inovaţie.
Pe parcursul anului 2008 Comisia va păstra legătura cu partenerii PEV pentru a identifica interesele şi capacitatea acestora de a participa la activităţile CE.
3.6. Cooperare financiară
Noi instrumente financiare intră în acţiune în timp ce cooperarea cu instituţiile financiare, în special cu BEI şi cu BERD, ca parteneri privilegiaţi ai UE în ţările partenere ale PEV, cu alţi donatori şi organizaţii internaţionale va cunoaşte îmbunătăţiri. Aceste dezvoltări va permite UE să răspundă mai eficient nevoilor ţărilor partenere ale PEV şi să reflecte relaţiile lor diferite cu UE.
Inovaţia din cadrul Instrumentului european de vecinătate şi parteneriat se referă la punerea în aplicare a programelor de cooperare transfrontalieră (CTF) care se va demara la sfârşitul anului 2007. Comisia a elaborat cadrul de programare care acoperă 15 programe executate la frontiera externă a UE şi a adoptat dispoziţii de aplicare specifice. Grupuri de lucru comune care reuneşte reprezentanţii statelor membre, ţările partenere şi regiunile lor definitivează documentele de programare, astfel încât punerea în aplicare a programelor CTF să poată demara la începutul anului 2008. Aceste programe sunt gestionate în comun de părţile interesate la nivel local şi vor permite consolidarea relaţiilor reale cu vecinii şi reducerea efectelor de diviziune ale frontierelor externe, determinând o creştere a volumului de schimburi economice, precum şi evitarea creării unei diferenţe de dezvoltare între UE şi regiunile frontaliere vizate de PEV.
S-au înregistrat progrese şi în cazul a două noi facilităţi introduse de către comunicarea din 2006.
Noua facilitate pentru guvernare, căreia i s-a alocat resurse financiare indicative de 50 de milioane € pe an pentru perioada 2007-10, sprijină în mod suplimentar ţările partenere care au înregistrat cele mai mari progrese în punerea în aplicare a priorităţilor de guvernare convenite în planurile lor de acţiune, în special cele privind drepturile omului, democraţia şi statul de drept. În anul 2007 au fost alocate primele resurse financiare în cadrul facilităţii de guvernare pentru Maroc şi Ucraina. Raporturile anuale referitoare la progresele înregistrate privind ţările partenere ale PEV vor fi revăzute în 2008, ca bază pentru o evaluare obiectivă a performanţei ţărilor partenere, ceea ce va creşte transparenţa deciziilor referitoare la alocarea resurselor din cadrul facilităţii de guvernare.
Facilitatea de investiţii pentru vecinătate (FIV) a fost pusă în aplicare datorită unei contribuţii de 50 de milioane € din bugetul Comunităţii şi va începe să finanţeze împrumuturi către partenerii PEV în 2008. În ansamblu, Comisia va aloca facilităţii o sumă indicativă de 250 de milioane € pe parcursul următorilor patru ani şi îşi propune să mai acorde 450 de milioane € pentru perioada 2011-13 (în total 700 de milioane € pe parcursul a 7 ani). Sunt în curs de desfăşurare discuţii cu statele membre în legătură cu stabilirea unui fond fiduciar pentru FIV. Punerea în comun a contribuţiei Comunităţii cu cele ale statelor membre ar duce la formarea unui efect de pârghie substanţial. Operaţiunile FIV, axate în special pe proiecte de interes comun în sectorul energiei, mediului şi al transportului, vor fi perfect compatibile cu o FEMIP consolidată. De asemenea, Comisia va lua măsuri pentru a permite utilizarea restituirilor din cadrul operaţiunilor anterioare ale FEMIP, în avantajul FEMIP, dar şi a restituirilor din operaţiuni viitoare în beneficiul FIV şi al FEMIP.
4. aspecte operaţionale
4.1. Prorogarea planurilor de acţiune
Planurile de acţiune ale PEV pentru Ucraina, Republica Moldova şi Israel se aproprie de sfârşit la începutul anului 2008. O prorogare a planurilor de acţiune prezente pentru un an, fără nicio schimbare a conţinutului, pare a fi cea mai pragmatică modalitate de a lucra în continuare la planurile de acţiune, în aşteptarea rezultatului negocierilor pentru un nou acord cu Ucraina sau orice viitor acord cu Republica Moldova şi Israelul. În orice caz, planurile de acţiune sunt actualizate cu acordul ambelor părţi, atunci când se solicită menţinerea valorii lor operaţionale.
4.2. Structura subcomitetelor
Încă de la lansarea PEV, subcomitetele au devenit principalele autorităţi de dirijare a dialogului politic cu partenerii PEV. Prin urmare, este esenţial ca structura subcomitetelor să acopere toată gama de probleme abordate de planul de acţiune al PEV. Comisia intenţionează în special să încurajeze ţările partenere care nu au făcut-o încă să asigure funcţionarea comitetelor sau a altor forumuri unde pot fi abordate probleme legate de drepturile omului.
4.3. Implicarea societăţii civile
Organizaţiile societăţii civile joacă un rol important în identificarea priorităţilor ce urmează a fi abordate şi în promovarea şi monitorizarea punerii în aplicare a planurilor de acţiune ale PEV. Participarea a sute de reprezentanţi ai societăţii civile la conferinţa PEV a evidenţiat clar intenţia Comisiei în această privinţă. Organizarea unei platforme pentru reprezentarea societăţii civile privind aspecte ale PEV ar constitui o evoluţie pozitivă. Comisia va încuraja multe părţi interesate să se angajeze în monitorizarea punerii în aplicare a planurilor de acţiune ale PEV, va promova dialogul în ţările partenere între guverne şi societatea civilă locală şi va încerca să atragă mai multe părţi interesate în procesul de reformă.
4.4. Ţări fără planuri de acţiune
Comisia va continua să coopereze strâns cu Algeria în ceea ce priveşte punerea în aplicare a acordului său de asociere. În timp ce acordul de asociere cu Siria nu a fost semnat încă, Comisia se pregăteşte pentru viitoarea relaţie contractuală prin intermediul cooperării financiare. Au fost începute discuţii de analiză privind un prim acord-cadru cu Libia. Vor fi reînnoite eforturile de evidenţiere a avantajelor ce i-ar putea fi oferite de PEV Belarusului, în cazul în care se vor înregistra ameliorări majore în domeniul drepturilor omului şi respectarea libertăţilor fundamentale.
5. Concluzii
Este nevoie de un efort susţinut pentru a garanta că oferta făcută ţărilor partenere ale PEV răspunde aşteptărilor acestora. Prezenta comunicare atrage atenţia asupra provocărilor principale care vor trebui abordate de către instituţiile şi guvernele UE. În 2008 Comisia, Consiliul, Parlamentul European şi statele membre ale UE trebuie să coopereze mult mai strâns pentru a consolida PEV. Acest lucru poate implica uneori decizii dificile, dar costul lor va fi compensat de beneficii pe termen lung pentru cetăţenii UE şi pentru vecini. În primăvara anului 2008, Comisia va publica analiza progreselor înregistrate de ţările partenere ale PEV şi a domeniilor în care ar putea fi luate măsuri suplimentare.
[1] PEV vizează Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel, Iordania, Liban, Libia, Republica Moldova, Maroc, Autoritatea Palestiniană, Siria, Tunisia şi Ucraina dar nu şi SEE, ţările candidate şi potenţiale ţări candidate sau Rusia.
[2] COM(2006) 726 din 4 decembrie 2006.
[3] http://ec.europa.eu/world/enp/strengthening_en.htm
[4] 10874/07 din 15.6.2007. http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/07/st10/st10874.en07.pdf
[5] P6_TA(2007)0538.
[6] A se vedea concluziile Consiliului 11016/07 din 19.6.2007. http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/07/st11/st11016.en07.pdf
[7] 5784/07 VISA 32 MED 3 COMIX 101 de la 31 ianuarie 2007.
[8] COM(2007) 248 din 16 mai 2007.
[9] În conformitate cu Cartea verde a Comisiei privind adaptarea la schimbările climatice în Europa, COM(2007) 354.
[10] În special mecanismul de implementare în comun şi cel de dezvoltare curată.
[11] Comunicarea din 11 aprilie 2007, COM(2007) 160.
[12] În conformitate cu COM(2007) 262.
[13] Comunicarea COM(2007) 32 din 31 ianuarie 2007 prezintă principalele linii ale unei politici globale pentru o mai bună integrare a sistemului de transport al UE cu ţările vecine.
[14] OMS FCTC: http://www.who.int/tobacco/framework/WHO_FCTC_english.pdf
[15] http://www.who.int/gb/ebwha/pdf_files/WHA58/WHA58_3-en.pdf
[16] COM(2007) 575 din 10 octombrie 2007 şi Planul de acţiune al politicii maritime SEC(2007) 1278.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu