Integrarea europeană: Guvernarea comunistă – restanţieră şi la teorie şi la practică

Integrarea europeană:

Guvernarea comunistă – restanţieră şi la teorie şi la practică

Urmărind în ultimul timp presa controlată de puterea de la Chişinău, ai impresia că Republica Moldova este la câţiva paşi de aderarea la UE. Însă situaţia în care se afla RM, cadrul actual de relaţii cu Uniunea Europeană, nu corespunde nici pe departe acestui deziderat.

Politica de Vecinătate – unica perspectivă

Din păcate, contextul actual al relaţiilor dintre R. Moldova şi UE nu admite o abordare de tip „integrare europeană” ce ar presupune aderarea la UE, iar în consecinţă, RM rămâne în continuare subiect al Politicii Europene de Vecinatate pe care o exersează Bruxelles-ul. Republica Moldova rămâne în continuare vecina UE, guvernarea actuală nefiind în stare să schimbe acest statut nesatisfăcător pentru ţara noastră. Semnarea în februarie 2005 a Planului de Acţiuni a marcat, de fapt, acceptarea tacită de către Chişinău a Politicii de Vecinătate a Bruxelles-ului. Astfel, R. Moldova s-a resemnat cu statutul de vecin al UE, renunţând la ambiţia de a obţine o perspectivă clară de aderare la aceasta cel puţin pentru un termen de trei ani, perioadă în care RM s-a angajat să înfăptuiască un şir de reforme în diverse domenii. Ultimele declaraţii ale reprezentanţilor de la Comisia Europeană privitor la viitorul relaţiilor dintre UE şi RM nu sunt deloc îmbucurătoare.

Guvernarea comunistă nu mai este credibilă în faţa partenerilor europeni datorită nerespectării angajamentelor cu privire la reformarea justiţiei, audiovizualului etc., la combaterea corupţiei, precum şi a interpretării cu rea-voinţă a mecanismelor de implementare a legilor ce au trecut expertiza Comisiei de la Veneţia.

În ultimul timp, Ministerului Afacerilor Externe face tentative de a schimba cadrul actual de relaţii şi respectiv, de ieşire din cadrul PEV, având drept unic argument expirarea Planului de Acţiuni UE-RM în februarie 2008, precum şi a Acordului de Parteneriat şi Cooperare, semnat acum 13 ani şi valabil până în iulie anul viitor. Aceste încercări neîndemânatice nu fac decât să irite Comisia Europeană, singurul organ abilitat cu competenţa de iniţiativă legislativă în domeniul politicii externe a UE.

Comisia Europeană nu va denunţa în viitorul apropiat Acordul de Parteneriat şi Cooperare şi optează pentru prelungirea lui înca pentru un an. Acest lucru a fost clar spus de către reprezentanţii Comisiei la 27 noiembrie curent, în timpul conferinţei organizate de Insitutul de Relaţii Internaţionale din Suedia. Nici un alt document, acord, etc., nu va fi negociat până la 9 aprilie 2008, când va fi făcut public raportul de evaluare a implementării Planului de Acţiuni RM-UE. Conform art. 98 din Acordul de Cooperare şi Parteneriat, acesta poate fi denunţat cu şase luni înainte de expirarea lui (iulie 2008), iar din aprilie până în iulie sunt doar patru luni. Cu alte cuvinte, daca până la sfârşitul anului 2007 nu se vor începe şi finaliza negocierile în privinţa unui nou acord (lucru puţin probabil), ACP-ul existent va fi prelungit pentru încă un an.

Realizări sau baloane de săpun?

Din păcate, guvernarea nu face nimic decât să bată pasul pe loc. Aşa-numitele succese în domeniul integrării europene a RM: iniţierea Centrului comun de eliberare a vizelor, preferinţele comerciale asimetrice, semnarea acordului de facilitare a vizelor, deschiderea misiunii EUBAM, nu sunt decât nişte concesii oferite cu prea mare generozitate de către UE.

Deschiderea cu mare pompă, în aprilie 2006, a Centrului comun de eliberare a vizelor a fost prezentat de mass-media de la Chişinău şi nu numai, drept o inţiativă unică nemaiîntâlnită până acum în practica UE. Din păcate, interpretarea oferită catăţenilor RM nu corespundea şi nu corespunde realităţii.

Centrul unic de eliberare a vizelor activează în baza unor acorduri bilaterale între statele membre ale UE. Acest tip de acord a fost până acum câţiva ani baza legală a eliberării vizelor pentru Franţa de către Consulatul german de la Chişinău. Totodata, Franţa eliberează vize şi în continuare pentru Germania într-un şir de state din Africa Subsahariană. Bineînteles că similitudinea între situaţia în care se află Chişinăul şi statele din Africa unde ambasadele multor state europene lipsesc, ar trebui să ne dea de gândit.

Un alt aşa numit suscces al actualei guvernări ar fi acordarea Preferinţelor Comerciale autonome. Însă nici acesta nu este un merit al diplomaţiei moldoveneşti. Din păcate, unicul motiv care a impins Comisia Europeană să propună introducerea acestor preferinţe (lucru menţionat şi în Expunerea de Motive a Propunerii de regulament al Consiliului de către Comisia Europeană), a fost acela că RM este ţara cea mai săracă de pe continentul european, iar îmbunătăţirea accesului la piaţa UE ar favoriza dezvoltarea economiei sale prin creşterea rezultatelor exporturilor. Este de menţionat faptul că aceste preferinţe autonome vor reprezenta doar o mică parte (1,5 milioane euro) din totalitatea taxelor anuale percepute de către UE la toate mărfurile importate.

Acordul de facilitare a regimului de vize a fost şi el prezentat de către comunişti drept un succes nemaipomenit al diplomaţiei de la Chişinău. Ministerul de externe, de fapt, nu a făcut faţă nici pe departe sarcinii de a liberaliza regimul de călătorii în UE. Mai mult ca atât, spre deosebire de Rusia care a semnat acest tip de acord în mai 2006, şi Ucraina – în septembrie 2007, Republica Moldova, ca de obicei, este la coada ţărilor, semnând acordul similar abia în octombrie curent.

În concluzie, se observă clar că balanţa priorităţilor guvernării actuale nu înclină nicidecum spre adoptarea valorilor europene. Astfel, comuniştii nu fac decât să blocheze dialogul RM-UE, punând în pericol perspectiva schimbării cadrului actual de relaţii şi obtinerii unui statut de ţară asociată la UE.